eréte (eréți), s. m. – Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul (Falco subbuteo). – Var. harete, (înv.) hăreț, herete, harete, hereu, hărău. Probabil de la arete „berbec de prăsilă”, datorită modului său de a se repezi să împungă (Scriban). Mai puțin probabilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 488, din gr. ἱεράϰιος, prin intermediul unei var. ionice *ἱερήϰιος (după Pascu, Suf., 39, din ngr. γεράϰι, cf. mr. g’iraz. După DAR, din mag. harács „varietate de vultur”). Vezi definitia »

REALITÁTE s. f. 1. (fil.) existența efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită. 2. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. ♦ în ~ = de fapt, în adevăr. (< fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität) Vezi definitia »

IMPROPRIETÁTE s.f. Lipsă de proprietate a unui termen. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. impropriété]. Vezi definitia »

foarte activ Vezi definitia »

REVERSIBILITÁTE s. f. 1. faptul, proprietatea de a fi reversibil. 2. (arte) posibilitatea îndepărtării unui strat de vernis, la restaurarea unei picturi, pentru a putea fi reînnoit. (< fr. réversibilité) Vezi definitia »