FANATÍSM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme]. Vezi definitia »

PROBABILÍSM s. n. 1. concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă un enunț este adevărat sau nu, ci se poate distinge doar un oarecare grad de probabilitate. 2. caracterul probabil, statistic al fenomenelor și proceselor sociale. 3. principiu moral potrivit căruia atunci când există un conflict între o normă și libertate, o acțiune contra normei este permisă dacă ea se desfășoară conform unei opinii probabile. (< fr. probabilisme) Vezi definitia »

CLIENTELÍSM s. n. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc. (< it. clientelo) Vezi definitia »

MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învățat persan]. Vezi definitia »

PERIODÍSM s. n. proprietate a unor funcții fiziologice de a se repeta la intervale periodice. (< fr. périodisme) Vezi definitia »