Definita cuvantului emonctoriu
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emonctoriu
váriu (livr.) [riu pron. rĩu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii Vezi definitia »
CILIBÍU, -ÍE, cilibii, Adj. (Înv.) Fin, grațios, frumos; politicos, galant. – Din tc. çelebi. Vezi definitia »
COLÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. ( Vezi definitia »
PARLAGÍU, parlagii, s. m. Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlacı. Vezi definitia »
samaragíu, samaragíi, s.n. (înv.) 1. persoană care confecționa și vindea samare; sămărar. 2. soldat conducător de samare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z