EMANATÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă panteistă, potrivit căreia lumea s-ar naște din divinitate printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. [< fr. émanatisme]. Vezi definitia »

ARMINIANÍSM s. n. doctrină protestantă fundată de episcopul olandez Arminius, care combătea rigorismul calvinist. (după fr. arminisme) Vezi definitia »

INTIMÍSM s.n. Tendință a unor artiști de a exprima în operele lor sentimentele cele mai intime. [< fr. intimisme]. Vezi definitia »

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme. Vezi definitia »

IMORALÍSM s.n. Concepție (susținută mai ales de Nietzsche și Gide) care preconizează încălcarea și negarea normelor și a principiilor morale. ♦ Atitudine opusă față de tot ceea ce în mod obișnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme]. Vezi definitia »