VANÁDIU s.n. Metal dur, care nu se găsește liber în natură și care se folosește la pregătirea oțelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium]. Vezi definitia »

stanculíu, -ie, adj. (reg.) stacojiu. Vezi definitia »

INACCÍU, -ÍE, inaccii, adj. (Turcism înv.) Încăpățânat, îndărătnic. – Tc. inatçi. Vezi definitia »

ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire. Vezi definitia »

HALUCINATÓRIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr. hallucinatoire) Vezi definitia »