CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »

-STAFILÍE elem. stafil(o)-. Vezi definitia »

AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction) Vezi definitia »

ELECTRONAVIGÁȚIE s. f. (mar.) metodă de navigație costieră cu ajutorul aparatelor electrice de navigație. (< fr. électronavigation) Vezi definitia »

NEFROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. [Gen. -iei. / < fr. néphropexie, cf. gr. nephros – rinichi, pexis – fixare]. Vezi definitia »