BUSUIÓC¹ s. n. 1. Plantă erbacee de grădină cu tulpina păroasă, cu flori albe sau trandafirii și cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular și al melodiei după care se execută. [Var.: bosuióc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak. Vezi definitia »

DIPLODÓC, diplodoci, s. m. Specie de reptilă dinozauriană fosilă, amfibie, erbivoră. – Din fr., lat. diplodocus. Vezi definitia »

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

țirimóc s.n. (reg.) s.n. (reg.) țuică de prune. Vezi definitia »

STAFILOCÓC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. [< fr. staphylocoque]. Vezi definitia »