durbácă (-ắci), s. f. – 1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”. Vezi definitia »

LENTICÉLĂ, lenticele, s. f. Fiecare dintre porii care străbat scoarța arborilor, permițând respirația țesuturilor interne. – Din fr. lenticelle. Vezi definitia »

ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe]. Vezi definitia »

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula. Vezi definitia »