OCULÍSTIC, -Ă adj. Referitor la oculistică. [< fr. oculistique]. Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă I. adj. bazat pe cazuistică. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice). 3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate. (< fr. casuistique) Vezi definitia »

XÉRIC, -Ă, adj. (Biol.; Despre organisme sau organe) Adaptat pentru a suporta uscăciunea. · (Despre soluri) Arid. (din fr. xérique) Vezi definitia »

IMUNOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la imunologie. [< fr. immunologique]. Vezi definitia »

PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la partenogeneză. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. parthénogénétique]. Vezi definitia »