Definita cuvantului țandără
țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țandără
CRONOIZOPLÉTĂ s. f. linie care unește, într-un grafic reprezentând dinamica în timp a unui proces, punctele cu aceeași valoare. (< fr. chronoïsoplète) Vezi definitia »
UZÚRĂ2, uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure. Vezi definitia »
STÁZĂ1 s. f. 1. oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a umorilor într-o parte a organismului. 2. (biol.) întârziere în creșterea în lungime a unui organ. (< fr. stase) Vezi definitia »
PANÍCULĂ s.f. v. panicul. Vezi definitia »
SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. -tură. Vezi definitia »