Definita cuvantului tărăboi
tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tărăboi
purói (puroáie), s. n. – Coptură, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscură. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Pușcariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvînt de uz înv. (sec. XVI) și general (ALR, I, 130). În fonetismul lui poate să fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „mulțime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a tăia, a defrișa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat). Vezi definitia »
țurțói (țurțudắu), țurțoáie (țurțudáie), s.n. (reg.) deal nu prea înalt, ca o căciulă; movilă, stâncă, pisc. Vezi definitia »
ojivoí, ojivoiésc, vb. IV (înv.) a trăi, a viețui. Vezi definitia »
NĂSÓI, năsoaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui nas; nas mare. – Nas + suf. -oi. Vezi definitia »
BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2.Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi. Vezi definitia »