Definita cuvantului tarac
tarác (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tarac
GEAMBLÁC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezești, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populară de geam. Vezi definitia »
tambác s.n. (reg.; în expr.) a pune tambacul = a) bănui; b) a stărui, a insista. Vezi definitia »
cioplác, cioplácuri, s.n. (reg.) cale, cărare, drum. Vezi definitia »
pușleác, s.n. (reg.) cuțit (cu mânerul de lemn). Vezi definitia »
MÂRZÁC, mârzaci, s. m. Nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească. – Din tăt. mïrza. Vezi definitia »