liliác (liliéci), s. m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rîndunele”, sb. lelek „barză”, bg. lilek „barză”, ngr. λέλέϰας „barză”, alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare că provine mag. liliák (Edelspacher 18). Vezi definitia »

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ. Vezi definitia »

cotác³ s.n. sg. (reg.) pâlc pădure. Vezi definitia »

BRAČ, ins. în E M. Adriatice, în largul coastei Dalmației, la SV de Split. Supr.: 396²; c. 15 mii loc. Oraș pr.: Supetar. Relief de platou carstic cu alt. max. de 778 m. Vegetație mediteraneană cu pin de Alep, măslini și vii. Expl. de marmură. Vezi definitia »

HELIÁC, -Ă, heliaci, -ce, adj. (Livr.; despre aștri) Care răsare sau apune odată^{Vezi nota} cu soarele. [Pr.: -li-ac] – Din fr. héliaque. Vezi definitia »