Definita cuvantului tembel
tembél (-lă), adj. – Nepăsător, inert. – Mr., megl. timbel. Tc. (per.) tembel (Șeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεμπέλης, bg., sb. dembel. – Der. tembelîc, s. n. (indolență, apatie); tembelism, s. n. (indolență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tembel
HIDROGÉL s.n. Gel coloidal în care mediul de dispersie este apa. [< fr. hydrogel]. Vezi definitia »
SUNDUCÉL, sunducele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui sunduc. – Sunduc + suf. -el. Vezi definitia »
nișchițél, -eá, adj. (înv.) puținel. Vezi definitia »
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el. Vezi definitia »
FACOCÉL s. n. hernie a cristalinului. (< fr. phacocèle) Vezi definitia »