Definita cuvantului tembel
tembél (-lă), adj. – Nepăsător, inert. – Mr., megl. timbel. Tc. (per.) tembel (Șeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεμπέλης, bg., sb. dembel. – Der. tembelîc, s. n. (indolență, apatie); tembelism, s. n. (indolență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tembel
ȘOMOIOGÉL, șomoiogele, s. n. Diminutiv al lui șomoiog. [Pr.: -mo-io-] – Șomoiog + suf. -el. Vezi definitia »
AMPEL- v. ampelo-. Vezi definitia »
coșoțél (-éi), s. m. – (Trans., înv.) Monedă maghiară de 10 kreuzer, scoasă de guvernul revoluționar de la 1848, condus de Kossuth Lajos. De la Kossuth (DAR). Vezi definitia »
struțucél, struțucéi, s.m. (reg.) buchet mic de flori; buchețel, struțișor, struțuc, struțucior, struțurel, struțușor. Vezi definitia »
torțél, torțéi, s.m. (reg.) berbec de doi ani. Vezi definitia »