Definita cuvantului termen
térmen (-ne), s. n. – 1. Limită (în spațiu sau în timp). – 2. Soroc, scadență. – Var. mold. termin. Lat. termen, cu sensurile din fr. terme. – Der. termina, vb. (a sfîrși, a încheia); teminal, adj. (final); terminați(un)e, s. f. (finală); neterminat, adj. (care nu a fost sfîrșit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu termen
METILSTIRÉN s. m. substanță organică, derivat al stirenului, monomer în polimerizări. (< fr. méthylstyrène) Vezi definitia »
BRONHOGÉN, -Ă adj. de origine bronhică. (< fr. bronchogène) Vezi definitia »
ALLEN [ælən], Woody, dramaturg, scenarist, regizor și actor de teatru și cinema american. Comedii cinematografice și de mare originalitate în care semnează scenariul și regia, înterpretînd și rolul principal („Adormitul”, „Annie Hall”, „Manhattan”, „Trandafirul purpuriu din Cairo”). Vezi definitia »
AEROTRÉN s. n. monorai cu mare viteză pe o pernă de aer comprimat. (< fr. aérotrain) Vezi definitia »
OXIGÉN s.n. Corp simplu, gazos, inodor și incolor, care se găsește în proporție de aproximativ o cincime în atmosferă. [< fr. oxygène, cf. gr. oxys – acid, gennan – a naște]. Vezi definitia »