proforá (-ále), s. f. – Pronunțare, dicțiune. Ngr. προφορά (Gáldi 238). Sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunța), din ngr. προφέρω. Vezi definitia »

prepará (prepár, preparát), vb. – A pregăti. Fr. préparer. – Der. preparandie, s. f. (Trans., școală normală), din lat. praeparanda; preparandist, s. f. (elev al unei școli normale); preparativ, adj. (preparator); preparative, s. f. pl. (preliminarii, acțiuni pregătitoare), din fr. préparatif; preparator, adj. (care prepară; asistent; profesor particular); preparați(un)e, s. f., din fr. Vezi definitia »

TRITURÁ, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare. Vezi definitia »

mirá (mír, mirát), vb. refl. – 1. (Trans.) A vedea de, a avea grijă. – 2. (Înv.) A considera, a se îndoi, a crede, a socoti. – 3. A fi uimit, a se minuna. – Var. (Mold.) miera. Mr. mir, mirare, megl. m(ń)ir, m(ń)irari, istr. mir. Lat. mirāre, formă vulgară în loc de mirāri (Pușcariu 1094; Candrea-Dens., 1137; REW 5603), cf. it. mirare, prov., cat., sp., port. mirar, fr. mirer, alb. mërej (Philippide, II, 648). Ipoteza după care forma reflexivă din rom. se datorează unei încrucișări cu sl. čuditi se (Pușcariu, Lr., 277) este inutilă, cf. sp. admirarse. Explicația lui miera pornind de la un lat. *meror (Graur, BL, V, 70) este dubioasă. – Der. mir, s. n. (rar, uimire, mirare); miraz, s. n. (Olt., Trans., mirare, uimire), probabil datorită confuziei cu miraz „moștenire”; mirăzenie, s. f. (Trans., mirare, uimire). Vezi definitia »

ALHAMBRA, fortăreață și palat al suveranilor mauri din Granada (Spania). Construită în mai multe etape (sec. 13-14); capodoperă a arhitecturii musulmane, cu vestite curți interioare („Curtea leilor”, „Curtea cu mirți”). Vezi definitia »