EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepție. ◊ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel) Vezi definitia »

DEMENȚIÁL, -Ă adj. dement. (< fr. démentiel) Vezi definitia »

NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale. Vezi definitia »

TRIMESTRIÁL, -Ă adj. Care ține trei luni; care are loc din trei în trei luni. [Pron. -tri-al. / cf. fr. trimestriel]. Vezi definitia »

PREFERENȚIÁL, -Ă adj. care acordă cu preferință cuiva; de favoare. (< fr. préférentiel) Vezi definitia »