Definita cuvantului timbariu
timbáriu (-re), s. n. – Haină, îmbrăcăminte. – Var. timbar(iu). Mgr. ταμπάριον (Tiktin). Sec. XVI, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu timbariu
hasichíu (hasichíi), s. m. – Soldat turc din garda sultanului. Tc. haseki (Șeineanu, III, 61). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
hamșíu (-íi), s. m. – Pește, anșoa (Engraulis encrasicholus). – Var. (h)amsi(e), (h)ampsi(e). Ngr. χαμψί (Candrea; Scriban), cf. bg. hamsija (DAR). Vezi definitia »
BIOSTIMULATÓRIU, -IE, adj. v. biostimulator. Vezi definitia »
piu, pie, adj. (reg.) pios. Vezi definitia »
hagíu (hagíi), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj). Vezi definitia »