bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Vezi definitia »

gúzlă s. f. instrument muzical popular monocord, un fel de vioară, la unele popoare dalmatice. (din fr., it. guzla) Vezi definitia »

TELECINEMATÉCĂ s. f. 1. arhivă de filme pentru televiziune. 2. transmisiune de filme cinematografice de bună calitate prin televiziune. (< fr. télécinémathèque) Vezi definitia »

bășică, bășici, s. f. 1. minge de fotbal. 2. fiolă aflată în dotarea agenților de circulație pentru măsurarea alcoolemiei conducătorilor auto. Vezi definitia »

FOTOLECTÚRĂ s. f. (inform.) sistem de citire a informațiilor conținute în cartele sau benzi perforate etc. (< fr. photolecture) Vezi definitia »