Definita cuvantului tînjală
tînjálă (-jéli), s. f. – 1. Oiște de căruță care se adaugă cînd se folosește un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oiște care unește jugul la povara trasă pe boroană. Sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s. n. (oiște atașată); tînjeluță, s. f. (furca terminală a oiștei sau oiștea atașată).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tînjală
pidelúșă, pidelúșe, s.f. (reg.) grămăjoară de fân. Vezi definitia »
líbră (líbre), s. f. – (Trans., înv.) Monedă austriacă. Lat. libra (sec. XVIII). Vezi definitia »
PTERIDOSPÉRMĂ, pteridosperme, s. f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile, care se înmulțesc prin semințe; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. ptéridospermées. Vezi definitia »
sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr. Vezi definitia »
HOMEOPTÓTĂ s. f. homeoteleută. (< fr. homéoptote, gr. homeoptoton) Vezi definitia »