Definita cuvantului țînțar
țînțár (-ri), s. m. – Insectă din ordinul dipterelor (Culex pipiens). – Var. țințar. Megl. țănțar. Lat. zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Pușcariu 1739; Graur, Rom., LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria lat., I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), cf. it. zanzara, v. fr. cincele, sp. cénzalo. – Der. țînțăraș, s. n. (un anumit dans popular); țînțărime, s. f. (mulțime de țînțari).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țînțar
guslár, guslári, s.m. (reg.) lăutar sârb. Vezi definitia »
zar (-ruri), s. n. – Cub mic de os cu puncte imprimate pe fiecare față. – Mr. zare, megl. zar. Tc. zar, din per. zar (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζάρι, alb., bg. zar., v. it. zara, arab. az zar › sp. azar. Vezi definitia »
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. Vezi definitia »
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Tc. tahsildar. Vezi definitia »
VULVÁR, -Ă adj. Referitor la vulvă, al vulvei. [Cf. fr. vulvaire]. Vezi definitia »