Definita cuvantului tîrn
tîrn (-nuri), s. n. – Smoc de mărăcini sau nuiele, folosit ca măturoi. Sl. trŭnŭ (Cihac, II, 402; Giuglea, Cercetări lexic., 9), cf. bg. tărn, trăn, slov. tèrn, ceh. trn, pol. tarn, rus. tern. – Der. tîrnui, vb. (a mătura cu tîrnul; a se lua de păr; a se părui); tîrnuială, s. f. (măturare, tîrnuire; păruială, chelfăneală). Aceleiași familii din sl. trŭnŭ aparțin tîrnăcop (var. tîrnacop), s. n. (cazma, săpoi), din bg. tărnăkop, sb. trnokop „săpătoare de tufișuri de mure”; tîrnomată (var. tîrnomete), s. f. și n. (bălegar, gunoi), cf. sb. trnomet „măturătoare pe arie”, cr. ternomet „mătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 402; Tiktin); tîrnosie (var. tîrnoslivă), s. f. (varietate de prune), din sb. trnoslivja (Candrea). Cf. tîrnă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîrn
TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus) Vezi definitia »
1. Subaltern slugarnic, servil, care ar face orice pentru a intra sau a ramane in gratiile sefului. Vezi definitia »
MORN, -Ă adj. 1. (despre oameni), abătut, posomorât; sumbru. 3. (despre vreme) acoperit, întunecat. (< fr. morne) Vezi definitia »
darn adv. – (În loc. în darn) În zadar, inutil. It. indarno (Tiktin; Candrea; Scriban), încrucișat cu în dar. Imprumut literar din epoca romantică, fără circulație reală și aproape uitat astăzi. Nu este posibilă legătura cu lat. dare (J. Engels, Neophil., XXXIII, 103-8). Vezi definitia »
HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereților circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn]. Vezi definitia »