Definita cuvantului tîrnaț
tîrnáț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîrnaț
golomóț, golomóțuri, s.n. (reg., înv.) 1. ceva boțit și făcut ghem. 2. încurcătură. 3. plantă cu aspect noduros. Vezi definitia »
juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare. Vezi definitia »
AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pâine pentru săvârșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ). Vezi definitia »
DEGETĂRÚȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase (Soldanella montana). – Degetar + suf. -uț. Vezi definitia »
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț. Vezi definitia »