Definita cuvantului toană
toánă (-ne), s. f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forță”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s. f. (Trans., zburdălnicie, șotie). Der. neol. ton, s. n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s. f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toană
pârpoálă, pârpoále, s.f. (reg.) mana viței de vie. Vezi definitia »
RINOFARINGÍTĂ, rinofaringite, s. f. (Med.) Inflamație a rinofaringelui. – Din fr. rhino-pharyngite. Vezi definitia »
TÉNDĂ s. f. (mar.) prelată de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie sau de soare. (< it. tenda) Vezi definitia »
PERMEÁNȚĂ s. f. (Fiz.) Mărime magnetică egală cu raportul dintre fluxul magnetic care trece printr-un circuit magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. [Pr.: -me-an-] – Din fr. perméance. Vezi definitia »
PLASMALÉMĂ, plasmaleme, s. f. (Bot.) Peliculă fină, semipermeabilă, a protoplasmei, care se află sub membrana celulozică și care reglează schimburile dintre celulă și mediu. – Din fr. plasmalemma. Vezi definitia »