CHITÍNĂ s.f. Substanță organică asemănătoare celulozei, din care sunt făcute unele tegumente ale insectelor și ale crustaceelor. [< fr. chitine, cf. gr. chiton – tunică]. Vezi definitia »

MANTÍSĂ, mantise, s. f. Partea zecimală a unui logaritm. – Din fr. mantisse. Vezi definitia »

cáuă s. f. – Ființă imaginară înspăimîntătoare, bau-bau. Creație expresivă de la cuvîntul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeică a cuvîntului a fost indicată numai de Pascu, I, 116. După Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „ceartă”. Tiktin îl derivă din lat. cave „ai grijă”, opinie pe care o resping Pușcariu 322 și REW 1785. În sfîrșit, Pușcariu, Dacor., V, 404-6 și DAR, pornește de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeași origine expresivă, dar care nu convine fonetic. Aceleiași rădăcini expresive îi aparțin căuna (var. căuni), vb. (a lătra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, băuna. Vezi definitia »

MENINGOENCEFALÍTĂ s. f. inflamație a meningelor și a creierului. (< fr. méningo-encéphalite) Vezi definitia »

suptúră, suptúri, s.f. 1. (pop.) sugere, supt (cu gura, cu botul și cu buzele). 2. prădare. Vezi definitia »