Definita cuvantului toropală
toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toropală
NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra. Vezi definitia »
gârână s.f. (reg.) curătură, loc unde s-a tăiat o pădure și-au rămas buciumi. Vezi definitia »
șofréică, șofréici, s.f. (reg.) 1. deschizătură circulară în acoperișul unei barăci, colibe etc., prin care iese fumul. 2. (în forma: șofleică) deschizătură mare în acoperiș, prin care se bagă fânul în pod. Vezi definitia »
ANTILÓPĂ s. f. 1. mamifer rumegător din țările calde, cu picioarele lungi și subțiri și corpul suplu. 2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitație a acestei piei. (< fr. antilope) Vezi definitia »
LACTOFLAVÍNĂ s.f. Vitamina B2, care se găsește în lapte, ouă etc. [< fr. lactoflavine]. Vezi definitia »