Definita cuvantului trigon
trigón (-oáne), s. n. – Plăcintă de formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune. Ngr. πρίγωνον (Candrea; Gáldi 263). Cf. trigonometrie, s. n., din fr., și der. său trigonometric, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trigon
canión (-nion)s. n., pl. canioane Vezi definitia »
BUBÓN s. n. adenită în regiunea inghinală și axilară. (< fr. bubon) Vezi definitia »
GALÓN1 s.n. Fâșie de stofă sau bandă de metal aplicată pe epoleți, pe mânecile uniformelor etc. pentru a arăta gradul. [Pl. -oane. / < fr. galon]. Vezi definitia »
DICTAFÓN s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone]. Vezi definitia »
RODODÉNDRON s.n. v. rododendru. Vezi definitia »