Definita cuvantului trincă
tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trincă
INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia) Vezi definitia »
sosínă, sosíne, s.f. (reg.) nume de plantă; osul-iepurelui. Vezi definitia »
cígă mícă s. f. – Varietate de ciuperci. Mag. csigabiga „melc,” prin falsă asociere cu mic (Cihac, II, 490; DAR). Vezi definitia »
oarfă, oarfe s. f. 1. prostituată. 2. (la pl.) infatuare. Vezi definitia »
grotă mai largă și înaltă decât adâncă Vezi definitia »