RÍCTUS s. n. strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. (< fr., lat. rictus) Vezi definitia »

DÚRȘUS s.m. (Poligr.) Interlinie. [< germ. Durchschuss]. Vezi definitia »

TÁLUS, talusuri, s. n. (Anat.) Călcâi, astragal. – Din lat. talus. Vezi definitia »

Latelus Wolcius OresteusÖreste wolcsicsi= paduche pubian Vezi definitia »

PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »