Definita cuvantului țuică
țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țuică
CHIONDOREÁLĂ, chiondoreli, s. f. (Reg.) Privire încruntată, posomorâtă – [În]chiondora + suf. -eală. Vezi definitia »
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. Vezi definitia »
MÚRSĂ2, murse, s. f. (Înv.) Semn mic și negru pus pe obraz pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. – Et. nec. Vezi definitia »
BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence]. Vezi definitia »
soráștină, soráștine, s.f. (reg.) parte a unui deal sau a unui munte care este luminată de soare. Vezi definitia »