METALOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor. (< metalo- + tehnică) Vezi definitia »

CHEILÓZĂ s. f. cheilită cu evoluție cronică. (< fr. chéilose) Vezi definitia »

BLĂJEÁNCĂ, blăjence, s.f. Locuitoare a Blajului. Vezi definitia »

ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – Lat. aratura. Vezi definitia »

MACAROÁNĂ, macaroane, s. f. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă de fabricație industrială, în formă de tuburi lungi și subțiri (goale pe dinăuntru). – Din ngr. makarónia. Cf. it. maccherone. Vezi definitia »