Definita cuvantului tumbă
túmbă (-be), s. f. – Săritură peste cap rotire a corpului în aer. – Mr. tumbă, culutumba, megl. tumbă. Creație expresivă, care ar putea fi anterioară rom. (Pușcariu 1770; REW 8975; Tiktin), cf. it. tombolo, fr. tomber, prov., cat. tombar, ngr. τοῦμπα. Mr., megl. nu trebuie să se confunde cu mr. tumbă „mormînt”, din lat. tumba (REW 8977), cuvînt care s-a pierdut pierdut în rom. Bg. tumba trebuie să provină din rom. (Capidan, Raporturile, 213).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tumbă
misándră adj., s. f. (femeie) care suferă de misandrie. (< fr. misandre) Vezi definitia »
CENTROPLÁSMĂ, centroplasme, s. f. (Biol.) Matricea fundamentală a cromozomului. – Din fr. centroplasme. Vezi definitia »
DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia]. Vezi definitia »
TMÉZĂ s.f. Intercalare a unui cuvânt între două elemente ale unui cuvânt compus. [Cf. fr. tmèse, gr. tmesis]. Vezi definitia »
SAVARÍNĂ s. f. prăjitură dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. (< fr. savarin) Vezi definitia »