Definita cuvantului ucenic
uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ucenic
HELIOTÉRMIC, -Ă adj. Referitor la heliotermie, care este tipic acestui fenomen; helioterm. [Pron. -li-o-. / < fr. héliothermique]. Vezi definitia »
HIPSOMÉTRIC, -Ă, hipsometrici, -ce, adj. Referitor la hipsometrie. – Din fr. hypsométrique. Vezi definitia »
empatic Vezi definitia »
ROȘÁTIC, -Ă adj. v. roșiatic. Vezi definitia »
IÓDIC, iodici, adj.m. (În sintagma) Acid iodic = acid obținut prin oxigenarea iodului cu acid azotic concentrat. – Din fr. iodique. Vezi definitia »