LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. În vechime, membru al unei populații preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparține sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menționați de Ptolemeu) [DRAE, GDLC] Vezi definitia »

tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ciolpán (ciulpán), ciolpáni, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare și diform. Vezi definitia »

ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor, care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian. Vezi definitia »

CASSIAN, Ion (c. 360-436), călugăr din Scythia Minor (Dobrogea). Fondatorul a două mănăstiri lîngă Marsilia și promotor al vieții monahale în Apus. La combătut pe Nestorie. Vezi definitia »