Definita cuvantului urbe
úrbe (-bi), s. f. – Oraș. Lat. urbem (sec. XIX). Înv., are un sens puțin ridicol, datorită folosirii lui de către Caragiale. – Der. urban, adj., din fr. urbain; urbanitate, s. f., din fr. urbanité; urbar(iu), s. n. (cadastru), înv., în Trans. din germ. Urbarium; urbarial, adj. (de cadastru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urbe
CRAMBÉ s. f. plantă cruciferă comestibilă, cu conținut mare de ulei și proteine. (< fr. crambé, gr. krambe, varză) Vezi definitia »
CANÁBE s. f. pl. locuințe civile la marginea castrelor romane. (< lat. canabae) Vezi definitia »
ABE, Kobo (1924-1993), scriitor japonez. Teatru și romane de factură filozofică pe tema singurătății omului în lumea contemporană („Femeia nisipurilor”, „Intrusul”). Vezi definitia »
a umbla în patru labe (în fața cuiva) expr. 1. a se umili (în fața cuiva). 2. a linguși (pe cineva). Vezi definitia »
caralíbe s.f. pl. (reg., înv.) labe, picioare. Vezi definitia »