Definita cuvantului ureche
uréche (-chi), s. f. – 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului. – 2. Auz. – 3. Branhie. – 4. Toartă. – Var. urechie. Mr. ureacl’e, megl. urecl’ă, istr. urecl’e. Lat. aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Pușcariu 1829; REW 793), cf. it. orecchio, prov. aurelha, fr. oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha. Uz general (ALR, I, 53). – Der. urechelniță (var. urecher(n)iță), s. f. (curățitoare de urechi; insectă, Forficula auricularia; plantă, Sempervivum tectorum); urechia, vb. (a trage de urechi); urechială, s. f. (faptul de a urechea); urechiat, adj. (cu urechi mari); urechiță, s. f. (insectă; plantă), în Trans.; urechiușe, s. f. (insectă; ciupercă, Tremella helvelloides).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ureche
BORDENACHE, Richard (1905-1982, n. Botoșani), arhitect român. Prof. univ. la București. Lucrări aparținînd curentului funcționalist (ansamblul „Optica Română”, halele laminoarelor de la Reșița, sala „Studio” a Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”). Vezi definitia »
ridíche (ridíchi), s. f. – Plantă (Raphanus sativus). – Var. rădiche. Lat. radῑcŭla „radiculă” (Pușcariu 1425; Tiktin), cf. it. radicchio › ngr. ῥαδίϰι „un tip de buruiană” › tc. radikia, alb. radhikje „cicoare”. Der. din ngr. (Candrea) sau din sl. rŭdŭky „lăptucă” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai puțin probabilă. – Der. ridichioară, s. f. (cerențel, Geum urbanum). Vezi definitia »
affiche Vezi definitia »
MÚCHE s. f. v. muchie. Vezi definitia »
ABECHE, oraș în E Ciadului central, la NE de N’Djamena; 71 mii loc. (1986). Nod rutier Piață de animale. Veche capitală a sultanatului Waddai (din 1850). Vezi definitia »