Definita cuvantului veacă
veácă (véci), s. f. – 1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans. – Der. veșcă, s. f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu veacă
KINORÁMĂ, kinoráme, s.f. Sistem de cinema panoramic, formă dezvoltată a sistemului cinerama, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. (din germ. Kinorama) [def. MDN] Vezi definitia »
DISHIDRÓZĂ s. f. afecțiune cutanată, dureroasă, caracterizată printr-o erupție veziculoasă pe mâini și picioare. (< fr. dyshidrose) Vezi definitia »
CIPRINICULTÚRĂ s. f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea crapului; carpicultură. – Din fr. cypriniculture. Vezi definitia »
BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura) Vezi definitia »
zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri Vezi definitia »