Definita cuvantului vechi
véchi (-che), adj. – Care durează de mult, antic. Mr., megl. vecl’u. Lat. vĕclus, formă populară în loc de vĕtŭlus (Diez, I, 440; Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1868; REW 9291), cf. vegl. vieklo, it. vecchio, prov. vielh, fr. vieil, sp. viejo, port. vehl. – Der. învechi (var. înv. vechi), vb. refl. (a deveni vechi; a se uza, a se strica); vechime, s. f. (antichitate, timpuri vechi); vechitură, s. f. (antichitate; lucru vechi); vechie, s. f. (antichitate); străvechi, adj. (antic, durabil), cf. it. travecchiezza.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vechi
phi / phii (fam.) interj. Vezi definitia »
de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi. Vezi definitia »
béchi s. invar. – Pic, brumă, strop. Mag. betű „literă” (Tiktin; Bogrea, Dacor., III, 728). Vezi definitia »
arhi- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericești: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Același fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduși din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menționate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existență independentă în rom. Vezi definitia »
IGNORÁTIO ELÉNCHI s. f. Eroare logică constând în substituirea involuntară sau sofistică a tezei de demonstrat printr-o altă teză. [Pr.: -ți-o-] – Loc. lat. Vezi definitia »