Definita cuvantului viclean
vicleán (-nă), adj. – 1. (Înv.) Perfid, ipocrit. – 2. (Înv.) Fals, înșelător. – 3. Șiret, șmecher. – 4. (S. m.) Diavolul. – Var. înv. hiclean, hitlean, și der. Mag. hitlen (Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98). Sec. XVI. – Der. vicleni, vb. (a trăda, a înșela; refl., a unelti împotriva cuiva, a trece la inamic), cuvînt înv.; viclenie, s. f. (trădare; șiretenie, răutate; falsitate, înșelăciune; șmecherie); vicleșug (var. înv. viclenșug), s. n. (trădare; șiretlic, înșelăciune), din mag. hitlénseg. Din rom. provine rut. chytjanecĭ „ușuratic” (Candrea, Elemente, 409).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu viclean
TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano) Vezi definitia »
PELAGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pelagianismului. (< fr. pélagien) Vezi definitia »
COCCIGIÁN, -Ă adj. Care se referă la coccis, al coccisului. [Pron. -gi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. coccygien]. Vezi definitia »
NEOPLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoplatonismului; neoplatonic. (< fr. néo-platonicien) Vezi definitia »
GALBÁN s.n. Rășină cu aspect gumos, obținută dintr-o plantă umbeliferă exotică. [< fr. galbanum]. Vezi definitia »