Definita cuvantului vierșun
vierșún s. n. – Prinsoare, rămășag. Origine incertă. Ar putea proveni din lat. versĭonem, probabil cu sensul de „schimbare”, ca în versūra. Trebuie să se țină cont că e cuvînt înv., care apare numai la Dosoftei, autor la care abundă improprietățile; astfel că e posibil ca glosarea propusă de noi, care este în general acceptată, să nu fie exactă. – Der. înverșuna (var. învi(e)rșuna), vb. refl. (a se îndîrji, a se încăpățîna), cuvînt explicat uneori prin lat. inversionāre (Pascu, Rtim., 26), prin mag. gerjszteni „a excita”, imposibil fonetic (Cihac, II, 509), și prin mag. versény „luptă” (Pușcariu, Lat. ti, 67; DAR), care și mai puțin se potrivește fonetic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vierșun
un eveniment langajier; aceasta înseamnă că evenimentul discursiv presupune folosirea limbii de către un emițător și recepționarea sa de către auditoriu (alocutor sau destinatar), urmare a aplicării unor anumite operații enunțiative și discursive. Vezi definitia »
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună. Vezi definitia »
SURGÚN s. m. și n. v. surghiun. Vezi definitia »
DUSUN invar. Limbalocuitorii Vezi definitia »
BRAUN, Armin Charles John (1912-1986), biolog american. Prof. la Universitatea Rockefeller. Cercetări asupra fiziologiei formațiunilor tumorale caracteristice bolilor galicole ale plantelor și a naturii transformărilor celulare ce au loc, în acest caz, asupra fiziologiei, biochimiei și rezistenței plantelor. Vezi definitia »