DIG s. n. construcție de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile pe țărm etc. de acțiunea erozivă a valurilor. (< fr. digue) Vezi definitia »

BÍG s. n. linie de îndoire executată prin presare pe suprafața unui carton. (< germ. Biga) Vezi definitia »

chișíg (-guri), s. n. – Instrument, unealtă, obiect. Mag. készég (DAR). Vezi definitia »

ZĂBÍG s. n. (Var., Olt.) Zăbic. (din zob) Vezi definitia »

WHIG s. m. Nume dat adversarilor ducelui de York, organizați într-un partid care, după dezmembrarea partidului, la începutul sec. XIX, au intrat în partidul liberal englez. [Pr.: uig] – Cuv. engl. Vezi definitia »