șaitróc s.n. (reg.) vas de lemn, cu fundul curbat, folosit la separarea aurului din minereul sfărmat. Vezi definitia »

TOC³, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok. Vezi definitia »

știubăróc s.n. (reg.) 1. trunchi de copac scorburos sau scobit care, îngropat în pământ, servește ca ghizd la fântână. 2. fântână cu izvor la mică adâncime și cu ghizdul din copac scorburos. Vezi definitia »

cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură). Vezi definitia »

șomârdóc, șomârdóci, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. șobolan. Vezi definitia »