Definita cuvantului vină
vínă (-ni), s. f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vină
CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. Vezi definitia »
FRÉZĂ3 s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza) Vezi definitia »
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică. Vezi definitia »
CEREALICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura cerealelor. (< fr. céréaliculture) Vezi definitia »
BĂNCILĂ, Dan (n. 1929, București), artist decorator român. Lucrări decorative („Rodul pământului”), prototipuri din sticlă pentru industrie, sculpturi monumentale din sticlă combinată cu metal, marmură, ceramică (tabăra studențească de la Costinești). Vezi definitia »