VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanțe. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus. Vezi definitia »

ECVIDÉU, ecvidee, s. n. (La pl.) Grup de mamifere imparicopitate erbivore, cu o singură copită și fără veziculă biliară; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. équidés. Vezi definitia »

JETÉU s. n. ochi de tricotaj prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, trecut din față spre spate. (< fr. jeté) Vezi definitia »

PLEBÉU, -ÉE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius. Vezi definitia »

eu am un caiet curat. Vezi definitia »