EXECÚȚIE, execuții, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe, la atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution. Vezi definitia »

aeroacrofobíe s.f. teamă patologică de spații largi și înalte. (< aero- + acrofobie) Vezi definitia »

APAREUNÍE s. f. incapacitate a copulației, datorită unei malformații a organelor genitale feminine. (< fr. apareunie) Vezi definitia »

NUNCUPÁȚIE s. f. (jur.) declarație solemnă și verbală prin care testatorul confirmă că dispozițiile din testamentul scris exprimă voința sa. (< fr. nuncupation, lat. nuncupatio) Vezi definitia »

OLIGOFAGÍE s.f. 1. Scădere a poftei de mâncare. 2. (Med.) Alimentație lipsită de varietate. [Gen. -iei. / < fr. oligophagie, cf. gr. oligos – puțin, phagein – a mânca]. Vezi definitia »