Definita cuvantului vîrcolac
vîrcolác (-ci), s. m. – 1. Duh rău, căruia i se atribuie mai ales ocultația Lunii și a Soarelui în timpul eclipselor. – 2. Peștișor artificial pentru undiță. – Mr. vărculac, vărcolac, megl. vărculac. Sl. vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), cf. bg. vrăkolak, sb. vokodlak, alb. vurvolak, ngr. βουρϰόλαϰας (Meyer, Neugr. St., II, 20), fr. brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnificația sa mitologică, cf. fr. loup-garou. germ. Werwolf. Din sl. vlŭkŭ provin și toponimele Vîlcea, regiune care în sec. XII era teritoriul unui Farcaș (‹ mag. fárkás „lup”) și Vîlcov, traducerea gr. Λυϰόστομον.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrcolac
ceplác, cepláci, s.m. (înv.) golan, nevoiaș. Vezi definitia »
TIMLEÁC, timleacuri, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o varga groasă de fier prevăzută la unul din capete cu un cârlig ascuțit, care servește la prinderea peștilor mari. – Din rus. temleak. Vezi definitia »
TIC-TÁC
interj. și s. n.
cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.
(< fr. tic -tac, germ. Ticktack) Vezi definitia »
spionlac, spionlacuri, s.n. (înv.) spionare, supraveghere. Vezi definitia »
CLAC1 s. n. pălărie cilindrică ce se poate turti și purta sub braț. (< fr. claque) Vezi definitia »