Definita cuvantului vîrf
vîrf (-furi), s. n. – 1. Partea cea mai înaltă a unui lucru. – 2. Capăt, extremitate. – 3. Pisc, culme. – 4. Ac, partea ascuțită a unui lucru. – 5. Moment crucial, intensitate maximă. – Var. înv. vîrh, vîrv, și der. Megl. vrău. Sl. vrŭchŭ (Miklosich, Lexicon, 78; Cihac, II, 448; Conev 39), cf. bg. vrăh, ceh. vrch. – Der. vîrhovnic, s. m. (șef, conducător), înv., din sl. vrŭhovĭnikŭ; vîrfar, s. n. (țăpoi, furcoi); vîrfare, s. f. (culme, pisc; Olt., panglică la codițe), din bg. vrăhari (Candrea); vîrfelnic, s. m. (personalitate), formație artificială puțin folosită; vîrfui, vb. (a face vîrf; a termina un stog; a scoate vîrf; a umple ochi, în exces); învîrfui, vb. (a umple, a încărca excesiv). Cf. vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrf
ZIGOMÓRF, -Ă adj. (Bot.; despre flori) Cu simetrie bilaterală, cu un singur plan de simetrie. [< fr. zygomorphe, cf. gr. zygon – jug, morphe – formă]. Vezi definitia »
varf al muntilor fagarasului Vezi definitia »
ENTEROMÓRF, -Ă adj. (Biol.) Care are formă de intestin. [< fr. entéromorphe]. Vezi definitia »
OROMÓRF, -Ă adj. (despre soluri) din roci cu textură grosieră. (< fr. oromorphe) Vezi definitia »
GARF, garfuri, s. n. Bucată de carne de porc din porțiunea primelor vertebre. – Et. nec. Vezi definitia »