ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone. Vezi definitia »

FITOTRÓN s.n. Instalație specială prin care se pot crea condiții fizice și chimice foarte variate pentru diferite experimentări cu plante din orice regiune a globului. [Pl. -oane. / cf. fr. phytotron, germ. Phytotron]. Vezi definitia »

diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon). Vezi definitia »

MEROPLANCTÓN s.n. (Biol.) Plancton marin care se găsește în apropierea coastelor. [< fr. méroplancton]. Vezi definitia »

TARHÓN s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun. Vezi definitia »