LUCÉRNĂ s.f. (Ant.; la greci și la romani) Corp de iluminat în care ardea o feștilă înmuiată în ulei. [< it., lat. lucerna]. Vezi definitia »

TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară. Vezi definitia »

juruiálă s.f. (reg., înv.) înghesuială. Vezi definitia »

marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo. Vezi definitia »

BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Bacău. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că. Vezi definitia »